Se spune ca intotdeauna, inceputul este cel mai greu. Asa am pasit eu in aceasta lume a autismului. Mi-a fost foarte greu sa inteleg de ce copilul meu nu ma priveste cand ii vorbesc, de ce nu ma recunoaste ca fiind tatal ei, de ce are un comportament inadecvat varstei. In acel moment am hotarat ca trebuie sa fac ceva.

M-am gandit ca, daca eu reusesc sa inteleg cu adevarat, cum pot sa o ajut, voi sti cum sa ma comport cu ea. Acesta a fost declicul care m-a ajutat sa pornesc proiectul “Centrul de zi Lucia”.

In acest proiect cu multe povesti, copiii fac terapie de specialitate, parintii primesc consiliere psihologica, sociala si juridica, invata cum sa traiasca cu un copil autist in propria casa, dar mai ales invata ca au un copil…special.

“Autismul este o lume.”
Primul meu contact cu aceasta lume l-am avut in primavara anului 2008 cand am intalnit un grup de parinti ai caror copii erau diagnosticati cu Tulburari din Spectrul Autist ( TSA) si asa am inceput sa lucrez cu acesti copii. Foarte multe lucruri despre acest sindrom nu stiam la momentul respectiv, insa, dorinta mea de a afla mai multe informatii despre acest subiect si faptul ca imi plac foarte mult copii m-au ajutat sa depasesc orice situatie dificila pe care am intalnit-o in cadrul terapiei. In tot acest timp, de la fiecare copil cu autism pe care l-am intalnit si cu care am lucrat , am invatat ce este Autismul – “Autismul este o lume”, o lume diferita de a noastra, o lume speciala, in care putem sa intram doar daca si noi ii primim pe ei in lumea noastra, adica daca ii acceptam asa cum sunt .

“Misiunea mea ca si terapeut este una foarte grea dar nu si imposibila.”
Multi care nu ma cunosc m-ar intreba ce reprezinta pentru mine acest centru si de ce in fiecare zi sunt nelipsita dintre acesti copiii care pentru mine sunt niste copii “speciali”,reprezentand pentru mine o a doua familie.

Am pasit, cu sfiala, pragul unei lumi despre care (credeam eu si…. cred si altii) stiam totul. Despre autism s-au spus, se spun si se scriu multe pagini. Dincolo de aceste inscrisuri ramane emotia, pe care nu o poti simti decat in mijlocul copiilor cu tulburari de spectru autist. Nu ai dreptul sa vorbesti despre ei decat in preajma lor,iar atunci, fara sa vrei , te intrebi: ei sunt diferiti de noi, sau noi suntem diferiti de ei? E lumea lor si…… lumea noastra? ? Nu este o singura lume? Nu cumva noi nu putem patrunde in lumea inocentei, a puritatii? Intrebarea nerostita si raspunsul neprimit m-au facut sa accept propunerea de a face parte din echipa “Centrului de zi Lucia”. Am venit si cu un proiect: acela de a transfera serviciile acordate aici in registrul serviciilor sociale, pentru ca problema acestor copii nu este doar a lor si a familiilor lor, ci a intregii societati. Copiii cu tulburari de spectru autist au fost inclusi, ani de zile, in categorii de bolnavi cu tulburari psihice grave. Au fost stigmatizati, au fost marginalizati, au fost refuzati in scoli, au fost catalogati irecuperabili.

„In viata nimic nu este intamplator!”

Nu a fost intamplator nici cum am ajuns eu sa fac parte din echipa Centrului de Zi Lucia. Cred ca viata iti ofera ceea ce ai nevoie exact la momentul potrivit si te pune fata in fata cu oamenii cu care esti compatibil tot la momentul potrivit. Asa mi s-a intamplat si mie. In momentul in care am avut sansa de a vedea si de a decide, dupa o perioada de proba, daca pot sa ma adaptez mediului si cerintelor pe care un terapeut trebuie sa le aiba pentru a putea lucra cu persoanele cu TSA, atunci am cunoscut o alta latura a mea.

“In primul rand trebuie sa construiesti un pod catre lumea copilului tau . Abia atunci poti sa-ti iei copilul de mana si sa-l calauzesti inapoi peste pod catre lumea ta. ’’

Imi amintesc cu emotie ziua in care am pasit in centru. A fost asemeni primei zi de scoala, erau primi pasi intr-o lume pe care nu o cumosteam  decat de la TV, o lume pura si inocenta . Teoretic este usor, dar practic este greu, trebuie sa iubesti copii, sa te inarmezi cu rabdare, perseverenta si sa nu uiti cea ce este cel mai important, ca sunt persoane speciale .
Un chip angelic m-a intampinat si mi-a intins mana increzator spunandu-mi „Vreau sa lucrez cu tine !„

Totul a început cu o întrebare. Ce este autismul? Autismul nu este o alegere.

Pentru a deveni un terapeut complet, sunt multe de învățat, de aceea acceptat provocarea de a face parte dintr-o echipa de profesioniști, o echipă bine închegată care au ca singur scop integrarea și acceptarea  în societate a copiilor cu TSA și evoluția lor în a deveni independenți. Am început ca voluntar și am văzut în profunzime ceea ce este de făcut. Acum sunt bucuroasa sa pot fi alături de aceasta echipa, de acești copii speciali și să pot ajuta cum pot eu mai bine.

Daca pot aduce un simplu zâmbet pe chipul copiilor, imi este de ajuns sa pot merge mai departe.