Xenia – Povestea noastra

Doamne-ajuta! Ma numesc George Raican si m-am gandit sa va scriu tuturor celor care aveti copii, ce sufera de aceasta tulburare neurobiologica care se numeste AUTISM.

Povestea mea incepe in 2003, cand m-am casatorit (aveam 23 de ani) iar eu nu aveam serviciu, nasii nostrii de cununie ne-au indrumat sa citim viata si acatistul Sfintei Xenia pentru ca imi va ajuta sa-mi gasesc serviciu si intr-adevar dupa foarte putin timp, mi-am gasit un serviciu bun. Atunci drept multumire, am promis Sfintei Xenia ca primul copil pe care il vom avea, daca va fi fata, o vom boteza Xenia. Si s-a intamplat minunea, pe 17 ianuarie 2005 sotia a nascut primul copil, fetita si am botezat-o Xenia.

Totul a fost bine pana la vreo 2 ani si 8 luni (acum are aproape 15 ani) cand am observat ca nu vorbeste decat o limba pe care nu o intelegeam si era foarte nervoasa, agitata, nu ii intra nimeni in voie. Am trecut de la diagnostice de autism atipic, la intarziere in aprofundarea si deprinderea limbajului, tulburare de opozitie si asa mai departe.

Prima batalie (care am si pierdut-o) cu aceasta tulburare a fost la varsta de 2 ani si 8 luni ,cand dupa o examinare facuta de catre un medic neuropsihiatru diagnosticul a fost unul sec si foarte dureros AUTISM ATIPIC. De atunci viata noastra s-a schimbat total. Binenteles ca majoritatea parintilor care primesc aceasta veste am negat cum ca Xenia ar suferi de aceasta boala. Si am continuat sa mergem pe aceaiasi linie pe care ar merge orice parinte de copil tipic, adica gradinita,  colectivitate etc.

Lucrurile au inceput sa se inrautateasca adica cei de la gradinita cadrele didactice, copiii, parintii copiilor, au inceput sa sesizeze problemele Xeniei si incet incet dupa o perioada de aproximativ doi ani, perioada  in care am suferit enorm, pentru ca societatea o respingea total, am fost exmatriculati de la gradinita. A trebuit aproape jumatate de an sa stam acasa. In toata aceasta perioada adica de la 2 ani si 8 luni si pana la 6 ani si 6 luni am mers la mai multi specialisti care ne dadeau sperante ca o sa-si revina odata cu varsta, dar nu a fost asa.

Intre timp am cunoscut un terapeut de recuperare care a incercat sa faca terapie cu ea acasa. Dar nu a functionat. Dupa 3 luni pur si simplu in momentul cand o vedea incepeau crizele. Atunci am hotarat sa apelam la un centru specializat. Asa a inceput terapia in centru si dupa 3 luni deja crizele se diminuasera considerabil.

A fost prima batalie castigata din sirul multora. Cu sprijinul terapeutilor, a coordonatorului centrului si prin efortul comun al membrilor fondatori, am hotarat dupa un an mai exact in 2012 sa infiintam o asociatie care se numeste ANCAAR Filiala Fetesti Centrul de zi Lucia. De la varsta de 6 ani si jumatate si pana in prezent adica 8 ani si 5 luni au urmat o serie de minuni pentru ca trebuie sa spun fetita mea a fost la mai multi duhovnici ai tarii noastre Iustin Parvu, Arsenie Papacioc etc., iar cea mai mare minune pot spune ca s-a intamplat in iulie 2011 cand a fost la mormantul Parintelui Arsenie Boca si asa cu cuvintele ei a spus: Parinte Arsenie Boca ajuta-ma sa ma fac bine. De atunci a inceput sa vorbeasca mult mai constient, corect, cu directie etc. Acum este eleva in clasa a opta la o scoala normala are performate bune, nu este insotita de terapeut sau alta persoana si pot spune ca Dumnezeu s-a milostivit spre noi. Mentionez ca Xenia mai are 5 fratiori Matei, Nectarie, Anastasia, Luca si Maria.

Pentru toti cei care sunteti lipsiti de speranta nu uitati de DOCTORUL TUTUROR SUFLETELOR, DUMNEZEU. Care trimite ajutor tot prin oameni: preoti, terapeuti, coordonatori, medici etc, oameni cu o sensibilitate aparte fata de acesti ingeri trimisi pe pamant. Doamne-ajuta! Dumnezeu sa va daruiasca sanatate, putere, nadejde, credinta si cel mai important IUBIRE.

2 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu